Artă a cuvântului”, literatura este cea care încununează operele de arta ale unui popor, sub forma cărților. O specie aepicului, drama este considerată „mit al miturilor”, capodoperă a literaturii române, ca de altfel întreaga creație a lui
Lucian Blaga,
drama „Meșterul Manole” aduce dovada măiestriei, a talentului scriitoricesc, a concepțiilor filosofice,artistice și de limbă românească ridicare la rafinamentul intelectual circumscris în universalitate. „Meșterul Manole”
este una dintre scrierile reprezentative ale lui Lucian Blaga
în care „Totul se raporteaza la etern” (K. Edchmidt)
,recomandându-
se prin tema și viziunea despre lume.
OPINIE - TVL
Pe marginea celui considerat ( poate cel mai original creator de imagini pe care l-a cunoascut literaturaromana) au fost emise numeroase opinii critice.
În opinia mea, textul lui Lucian Blaga, „Meșterul Manole” își dovedește originalitatea la nivel de conținut șirealizare artistică.
-
Mănăstirea Argeşului şi drama Meşterul Manole de Lucian Blaga
- ambele op
ere pornesc de la acelaşi mit: cel al meşterului Manole, mitul creaţiei prin jertfă(jertfa de sine)
-
spaţiul este pe Argeş în gios
-
timpul, însă, este diferit: în baladă poate fi fixat în vremea domniei lui Negru
-
Vodă, iar în drama blagiană timpul este
mitic, nedeterminat-
subiectul baladei e construit pe momentele clasice ale subiectului, dar în creaţia blagiană începecu surparea zidurilor care în baladă constituie intriga
-
în ambele opere meşterii construiesc pentru eternitate şi de aceea
se cere un sac
rificiu. De asemenea, apare ideea destinului pentru că nu există tragedie în afara destinului
-lumea
creştină e o lume care exclude tragedia pentru că destinul devine o chestiune de dat divin
-
meşterul Manole are destinulcreatorului: eroul aspiră la condiţia divină, el se vrea asemenea eului, ceea ce implică o confruntare între sacru şi
profan-
numele Manole confirmă originea românească a baladei, iar în Grecia e simbolul însuşi al arhitectului
-
vina tragică se situează între orgoliu şi jertfa soţiei. Ambele opere au aceeaşi pondere legată devină care decurge dindestinul meşterului, din structura sa intimă şi din încercarea de a se substitui lui Dumnezeu
-personajul este pus într-o
situaţie limită în ambele opere: ameninţarea stăpânului pământesc şi apoi cea
legată de alegerea de a zidi sau nu pe
cineva-
ameninţarea are efecte asupra eroului: cel din baladă apelează la ajutorul divin(pe care îl primeşte: visul, îndeplinirearugilor), iar în dramă ameninţarea devine o problemă la nivelul conştiinţei: conflictul interior( cine ne cere această jertfă?) eroul tragic este demn şi dilematic Celelalte personajele:
-
meşterii: în baladă sunt în număr de 9 (
nouă meşteri mari/şi Manole zece/care
-
i şi întrece
).
Numărul 9, fiind ultimuldin seria de cifre, anunţă deopotrivă un sfârşit şi o reîncepere, adică o mutare pe alt plan; acesta exprimă sfârşitul unuiciclu, închiderea unei verigi. În dramă primii 4 sunt adunaţi din cele 4 zări, reconstituie forţele stihiale ale naturii (I e
ra
cioban şi face trimitere la elementul
vânt, al II-lea era pescar
–
apă, al III
-
lea era călugăr –
lumină şi al IV
-lea era
ocnaş
-
pământ). În secvenţa în care se anunţă hotărârea de a jertfi o fiinţă, Manole le dă zidarilor nume de mucenici şide apostoli, astfel trimiterile sunt de natură mitică. Semnificativ este al VI
-
lea meşter care joacă rolul lui Iuda: acesta l
-
a urât şi l
-
a iubit cel mai mult pe Manole, deci trăieşte sentimente contradictorii (Iuda era singurul străin din cei 12
apostoli, rolul acesta jucându-
l şi al VI
-
lea meşter)
