Răspuns :
Răspuns:
Explicație:
Geții sunt consemnați în izvoare prima dată în secolul al VI-lea î.Hr., iar dacii din secolul I i.e.n. Strabon afirmă că geții vorbeau aceeași limbă cu tracii, dar și că dacii vorbeau aceeași limbă cu geții. Dar, evident, Strabon nu cunoștea el însuși limbile respective. După el, singura diferență era strict geografică, geții fiind așezați pe cursul inferior al Dunării, spre Pont, iar dacii spre izvoarele Dunării, mai aproape de populațiile germanice. Poziționarea dacilor departe de Grecia și de cetățile din Pont i-au făcut pe scriitorii antici să nu-i cunoască suficient sau să-i ignore. Herodot consemnează date despre geografia teritoriului locuit de geți și daci. Izvoarele târzii, ca Îndreptarul geografic al lui Ptolemeu scris în sec. II și Tabula Peutingeriana din sec. III-IV oferă ceva informații geografice. Primul izvor consemnează 15 populații tracice de la nord de Dunăre și numele a 44 de localități, cele mai multe terminate în sufixul "dava". Ptomeleu precizează coordonatele geografice ale localităților, însă a luat în calcul o rază a pământului altă decât cea reală. Tabula Peutingeriana mai adaugă localitățile Buridava și Pelendava.
Din secolul al V-lea i.e.n. se cunosc trei surse care îi pomenesc pe geți. Cel mai vechi este tragedia numita" Triptolem", scrisă de Sofocle, care consemnează numele unui basileu al geților, Charnabon. A doua sursă este lucrarea lui Herodot. Cel din urmă, Hellanicos din Mitilene. În cartea a IV-a a lui Herodot este descrisă expediția lui Darius împotriva sciților cu lux de amănunte. Darius conducea o armată de 700.000 de soldați, dublată de o flotă ce număra 600 de corăbii. A traversat Bosforul pe un pod de vase și a înaintat spre gurile Dunării, prin zona litorală. I-a supus pe tracii pe care i-a întâlnit în cale, mai puțin pe geții din sudul Dunării, care i s-au împotrivit, dar au fost repede zdrobiți. Sunt descriși de Herodot ca fiind "cei mai viteji și drepți dintre traci". Herodot scrie că geții se credeau nemuritori și oferă detalii despre religia și ritualurile acestora. Motivul expediției lui Darius a fost unul punitiv - pedepsirea sciților care invadaseră țara cimerienilor, intrând apoi și în Media. Dar Darius pregătea un război împotriva Greciei și această expediție trebuia să fie o demonstrație de forță care să-i intimideze pe sciți și pe greci. Expediția deschidea perspectiva aducerii Peninsulei Balcanice sub autoritatea Imperiului Persan. Sciții însă i-au respins pe perși, iar Darius a fost nevoit să abandoneze expediția. Tracia este totuși transformată în satrapie sub numele de Skudra, asigurând controlul asupra peninsulei balcanice și a cetăților pontice.
Geții de la nord de Haemus au fost supusi și integrați în regatul odrisilor ce au luat în stăpânire și tot litoralul de la Abdera până la gurile Istrului. Geții de la nord de Haemus chiar au și participat la expediția de 30 de zile a regelui Sitalkes în 429 i.en. În 341 i.en., Tracia este cucerită de Filip al II-lea. La scurtă vreme, sciții conduși de regele Atheas au patruns în Dobrogea, iar informațiile despre conflictul dintre Filip al II-lea și Atheas provin de la Trogus Pompeius care a scris Istoria lui Filip în latina, lucrare de 44 carti ce s-a pierdut. Trogus informează că Atheas, strâmtorat de luptele cu histrienii (locuitorii de pe Istros), a cerut, prin intermediul cetății Apollonia sprijin militar de la Filip al II-lea, lăsându-i țara ca moștenire. Regele histrienilor a murit, iar Atheas i-a trimis pe macedonenii veniți în ajutor înapoi acasă, transmițându-i lui Filip că sciții nu aveau nevoie de ocrotirea macedonenilor și că îi va lăsă tronul fiului său. Filip al II-lea asedia Bizantul și i-a cerut bani lui Atheas să-i plătească soldații din corpul macedonean expediționar pentru drum și serviciile aduse. Atheas a refuzat. Filip a renunțat la asediul Bizantului și s-a indreptat împotriva sciților, inițial cu gânduri pașnice, anunțându-l că trimite o solie și ar dori să ridice o statuie dedicată lui Hercule. Atheas a promis va va topi statuia și că își va face varfuri de sageți din ea. Filip l-a înfrânt și ucis în lupta, la vârsta de 90 de ani, după cum precizează Lucian din Samosata. A capturat 20.000 de femei și copii și a trimis în Macedonia 20.000 de iepe. Întors din expediție, este atacat de tribali și rănit, iar prada de război este pierdută. Rontinus, în Stratageme, susține că tribalii au participat la expediția împotriva sciților și, având pretenții la pradă, nu au primit-o. Filip avea un interes politic major , dorind să controleze zona Pontului stang.
