Eram in vacanta de vara la bunici mei. Peste doua zile era si ziua mea. Eram nerabdatoare,ca sa fie ziua mea ca sa fiu si eu in centrul atentiei. O intrebam pe bunica mea mereu,cat este ceasul,ca sa treaca timpul mai repede.
Bunica mea mereu imi spunea:
-Draga mea,cu rabdarea,treci si marea. Asteapta si o sa fie si ziua ta.
A trecut repede ,fiinca am ascultat-o pe bunica mea,si am fost si in centrul atentiei,si am fost asa de fericita ca a venit aceea zi,am fost inantata de ce cadouri am primit.
-Vezi fata,mea ca, cu rabdarea treci si marea.
-Da,bunico.
De odata un baiat,a intrat pe poarta,era un baiat.Din prima vedere nu l-am cunoscut,dar dupa mi-a venit chipul lui in minte. Era un vechi prieten.
-Andrei,tu esti?Lam intrebat curioasa.
-Da,eu sunt.
-Un proverb avea mare dreptate,ca ochii care nu se vad se uita.
