Este vineri, iar eu tocmai ce am terminat orele școlare, așadar am decis să mă duc la o scurtă plimbare, pentru a mă relaxa.
Astfel, am pornit către locul meu preferat, o potecă înconjurată de multe flori, si m-am gândit că voi culege un buchet de trandafiri pentru mama mea. Mireasma florilor imi bucură sufletul, iar ciripitul melodios al pasarelelor mă umple de pace. Însă, la un moment dat, aud un mieunat zglobiu din spatele unei bănci. Astfel m-am îndreptat încet către pisică, care era un ghemotoc alb, cu lăbuțe negre. Însă, ghemotocul nu a stat pe gânduri, ci a încercat imediat să fugă.
-Stai! Am strigat eu cât de blând am putut. Nu iti voi face niciun rău.
Pisica a încetinit pasul. Eram cât pe ce să o pierd. M-am dus încet către ea, si am inceput să o mângâi. Era atât de frumoasă, încât nu puteam să o las acolo. Așadar am luat-o cu mine către casa. Bănuisem că mama nu va fi de acord din prima cu adoptarea unei pisici, însă după ce i-am dat buchetul si am rugat-o cat de frumos am putut, a zis că îmi va permite.
Eu nu mă gândii nicio clipa ca in acea zi urma sa am o pisică, iar bucuria a fost una imensa. Oi avea grija de această pisica cat de bine voi putea.
este=prezent
am decis=perfect compus
voi culege=viitor standard
Stai!=imperativ
eram=imperfect
bănuisem=mai mult ca perfectul
nu mă gândii=perfect simplu
oi avea=viitor popular.
