Toamna tirzie in gradina bunicii
Copacul secular din gradina bunicii se clatina udor in adierea vintului,ramurile lui cer cu disperare imbratisarea tandra a soarelui,dar se pare ca se amageste degeaba .Norii mari plumburii au pus deja stapinire pe cer.Vintul se intensifica trectat ,o ploaie marunta si mohorita a inceput sa cada tandru,ploua ne incetat incit zici ca cerul ar fi vrut sa inece intreaga natura .Oricim pamintul este deja imbibat in apa,valtile au pus stapinire pe curte .Oamenii stau pititi dupa peretii caldurosi ale caselor admiri nd furia naturi Singurii carr nu par a protesta sunt copacii .Chear daca frunzele le sunt ruginii si imbatrinite ei tot spera ca micile picaturi le vor vindeca .La distanta nu vezi nimic doar stropi care se cern sirae ca firele de iarba.ploaiela deparca ar musca din pamint cu furie.Treptat covorul tesit intre cer si pamint a disparut.insfirsit cerul a zimbit
