In codrul linistit soarele apunea,
Iar florile de tei pluteau în vazduhul linistit,
Luna alba pe cer strălucea,
Iar izvorul cânta șoptit.
Privind padurea armonioasă,
Dorul ma cuprins imediat,
Un dor pentru natură grandioasa,
Care imi linisteste sufletul bucurat.
