Spatiul reprezinta reveria poetica. Luna este vazuta ca o zeita si o stapana a universului ea fiind eterna "Luna tu stapana a marii pe a lumii bolta luneci" . Frumusetea paduri este conturata tocmai prin imaginea ce o reflecta luna si mentine stare de melancolie si feerie , ce naste in mintea poetului amintirile trecutului"Ea din noaptea amintirii o vecie-ntreaga scoate". In aceasta atmosfera in care predomina sentimentul de melancolie si visare "doar ceasornicul urmeaza lung-a timpului carare" ceea ce exprima trecerea iremediabila a timpului si faptul ca cu totii suntem efemeri si datori cu o moarte.
