Răspuns:
Până la momentul instaurării comuniştilor la putere, intelectualul era acel om de litere, artistul sau omul de știință care, sprijinindu-se pe cunoașterea sa, resimţea datoria morală de a se angaja și în viața publică, prin opinii ferme, corecte şi adevărate
Însă acest lucru şi-a pierdut valabilitatea în comunism. Noţiunea de “intelectual” nu mai reprezenta nimic din cele mai-sus menţionate, el fiind doar acel individ care obţinuse o diplomă de studii superioare (definiţie care l-ar pune pe Eminescu în tabăra non-intelectuală).
O mare parte dintre intelectuali au ales calea exilului, luând drumul spre libertate.
În timp ce o bună parte din elita ţării făcea cunoştinţă cu experienţa concentraţionară sau cu exilul, mulţi dintre intelectualii români au ales să rămână în ţară, punându-se în slujba regimului, a unui trai tihnit, încununat de privilegii profesionale