Afara ploua...
Din cauza ploii nu se vedea nimic pe fereastra. Marina se plimba prin camera si-si dadu seama ca e singura. O intreba pe floarea din fereastra daca vrea sa-i spuna o poveste, dar floarea ii intoarse spatele privind spre gradina. Apoi fata il intreba pe ceas daca ar vrea sa se joace sau sa-i spuna o poveste. Ceasul ii spuse ca el spune deja o poveste, povestea timpului. Fata ii raspunse ca nu intelege nimic, dar ceasul ii raspunse ca cine sta degeaba nu o poate intelege. Marina o intreba si pe ploaie daca vrea sa-i zica o poveste. Ploaia ii zise ca stie mai multe povesti decat una , povesti cu nori, cu rauri,cu seminte... Nu termina ploaia de spus ca si o randunica se opri pe pervazul ferestrei. Marina o intreba si pe ea daca vrea sa se joace, dar randunica ii raspunse ca ca are treaba si dupa ce o termina se tin numai de joaca. Ii mai spuse ca ar fi bine sa ii faca un covoras micut. Fata se apuca de treaba, si cusu pe o bucata de material chipul florii, picaturilor de ploaie, si al ceasului. Atunci Marina isi dadu seama ca nu mai e singura...
