Este primavara. Cu pasi repezi se apropie Pastele. Toti copiii sunt foarte incantati. De ce? Stim prea bine. Iepurasul de Paste va veni. Eu abia astept sa vad ce voi primi. Poate oua de ciocolata, sau poate tot felul de alte lucruri. Gandindu-ma la cate bucurii aduce micul iepuras, am mers sa ma plimb in mica livada cu copaci infloriti. Cum priveam la pomii plini de floare, si la iarba verde, am zarit iesind dintr-un tufis un iepuras. Era mai mare ca toti cei pe care ii vazusem pana atunci. Spre marea mea surprindere, avea in labute un cosulet cu dulciuri, cu oua rosii si cu pasca. Atunci mi-am dat seama: el era iepurasul de Paste . Am vrut sa-l prind. Am alergat dupa el, dar fugea mult mai repede
-Stai, de ce ma gonesti! zise iepurasul, spre marea mea surprindere.
-Tu poti vorbi?? am raspuns.
-Da, pot. Eu sunt ipurasul de Paste. Am venit sa iti aduc un mic cadou. Uite! zise el daruindu-mi cosuletul din labute.
L-am luat si l-am intrebat:
-Iepurasule, cum reusesti sa duci tuturor copiilor cadouri de Paste?
-Ei bine, eu totata iarna, toamna si vara lucrez la fabricarea oualor de ciocolata si a dulciurilor pentru copiii din toata lumea care ma asteapta. In ziua de Paste, impreuna cu ajutoarele mele mergem sa le impartim.
-Aaaa! am spus eu. Faceti o munca uimitoare!
-Vai!Apropo de munca! Trebuie sa plec! Paste fericit!
-Paste fericit!
Dar nici nu am apucat sa ii raspund ca a si disparut. Singura dovada ca m-a vizitat era cosuletul asezat in iarba verde aprins.
Sper ca te-am ajutat. Daca e prea lunga, o mai scurtezi tu :D
