Vacantele sunt binevenite intotdeauna , in special cele de vara.
Hoinaream cu un grup de prieteni si vorbeam despre una, despre alta, de, ca
baietii. Din vorba-n vorba ne-am trezit langa livada unui "gospodar din sat"cum ar
fi zis Nica in "Amintiri din copilarie". Ne despartea un gard bine construit de pomii
cu fructe necoapte, e adevarat , dar tentante.
Ei...sa-nceapa aventura ! ne-am spus noi.
Si uite asa ne-am pomenit ca sarim peste gardul inalt al omului direct in livada cu fructe! Imbujorati de intamplare nu am mai dat atentie "detaliilor",iar un detaliu important era faptul ca ne trezisem cu stapanul gradinii exact sub pom.
"Prietenii "mei au zbughit-o , conform proverbului "fuga-i rusinoasa ,dar e sanatoasa"..copiii erau antrenati la "100 m garduri",dar ce te faceai cu mine ,
"baiat de la oras"venit pe la tara doar in vacante. La un moment dat, unul dintre tovarasi face cale intoarsa- adica a sarit gardul inapoi - ca sa ma apere de omul care,dupa cate se vedea ,era pus pe scandal. Micut de statura ,pistruiat ,cu ochii de un albastru intunecat ,incepu sa-i explice ...motivul. Eu ramasesem fara
replica, cu un amestec de rusine,teama si o oarecare lehamite fata de tampenia
pe care am facut-o. Viorel ,in schimb, se transformase in avocatul meu "pro bono",
ca sa vezi nene, ca o fi ,ca o pati,ca nu el e de vina , ca noi am vrut , ca el este o victima,etc. In timp ce Viorel explica eu ma gandeam la eternul proverb
"Prietenul la nevoie se cunoaste".
