Textul 1

I

Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel,

Unde cură-n vale un râu mititel,

Plânge și suspină tânăra domniță,

Dulce și suavă ca o garofiță;

Căci în bătălie soțul ei dorit

A plecat cu oastea și n-a mai venit.

Ochii săi albaștri ard în lăcrimele

Cum lucesc în rouă două viorele;

Buclele-i de aur cad pe albu-i sân,

Rozele și crinii pe față-i se-ngân

Însă doamna soacră lângă ea veghează

Și cu dulci cuvinte o îmbărbătează.

II

Un orologiu sună noaptea jumătate.

În castel la poartă oare cine bate?

- Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit;

Eu, și de la oaste mă întorc rănit.

Soarta noastră fuse crudă astă dată:

Mica mea oștire fuge sfărămată.

Dar deschideți poarta... Turcii mă-nconjor'

Vântul suflă rece....Rănile mă dor!

Tânăra domniță la fereastră sare.

- Ce faci tu, copilă? zice doamna mare.

Apoi ea la poartă atunci a ieșit

Și-n tăcerea nopții astfel i-a grăit:

- Ce spui, tu, străine? Ștefan e departe!

Brațul său prin taberi mii de morți împarte.

Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu;

De ești tu acela, nu-ți sunt mumă eu!

Însă dacă cerul, vrând să-ngreuieze

Anii vieții mele și să mă-ntristeze,

Nobilul tău suflet astfel l-a schimbat;

Dacă tu ești Ștefan cu adevărat,

Apoi tu aice fără biruință

Nu poți ca să intri far-a mea voință.

Du-te la oștire! Pentru țara mori!

Și-ți va fi mormântul coronat cu flori!”

III
Ștefan se întoarce și din cornu-i sună;
Oastea lui zdrobită de prin văi adună.
Lupta iar începe... Dușmanii zdrobiți
Cad ca niște spice, de securi loviți.

Asta e textul 1

Ex 1. Notează alte două elemente ale naturii, prezente în textul literar, pe lângă stâncă și râu.