Casa părintească a lui Ion Creanga, o căsuța ca multe alte casa modeste de oameni simplii, însă îngrijită, curată , dar mai ales primitoare.
Încă din poarta împletită de nuiele, poți parca sa retrăiești acele vremuri simple, curtea casei in care Creanga se juca cu frății săi, căruță cu care părinții își câștigau traiul, dar mai ales tinda, in care mama lui Nica obișnuia sa pună flori , ulcele și presuri.
O căsuța mică, cu doua camere bine organizate, in care toată familia își ducea zilele. Acoperișul făcut din șindrila, baremele din lemn, geamuri mici, toate lucrurile din casa, confecționate in mare parte din lemn, ne dau de înțeles ca aceasta familie , era una săracă, cu mulți copii .
