A venit toamna, noiembrie ,luna poamelor aromate, luna belsugului, a recoltei , vremea ca cămările sa fie umplute după munca depusă in primăvara.
Dar, Frumusețea toamnei nu se oare compara cu nici o pictura, culorile de-o varietate infinita ne încânta vazul.
Copacii încep sa-și lepede frunzele aramii, ajutate de vântul care șuieră nervos printre crengi.
Zilele au devenit mai scurte, iar dimineața, bruma se așterne precum o plăpumioară țesuta cu cristale. Strălucește atât de frumos in bătaia razelor de soare, încât aproape te orbește Frumusețea ei.
Însă, florile din grădina, și-au pierdut splendoarea de asta vara, grădina e pustie, m-a uit la bunicul cum își curată straturile , care doar cu câteva săptămâni înainte , erau pline de legume.
In depărtare se aud tractoarele care au scos cartofii și sfecla, transportându-le spre hambare.
Toamna este anotimpul hărniciei, acum se văd roadele, munca depusă peste an, toți se grăbesc , deoarece știu ca vine in curând iarna.
