Răspuns:
E o noapte răcoroasă de primăvară. Pe bolta întunecată mii de stele lucesc prinse în plasa de cobalt a cerului. E o eternitate de când o mână nevăzută le aprinde în fiecare noapte și totuși ele nu-și pierd din strălucirea suavă. Într-o parte, lucind mai intens, stă strajă luminoasă Luceafărul; credinciosul paj își așteaptă răbdător stăpâna, pe Selene. Bolta se luminează ușor, ca de un abur magic și într-un alai de licurici, învăluită într-o maramă de argint, se așază pe tronul milenar, Mândra Lună. E aceeași de mii de ani dar nu obosește niciodată în ritualul ei de fiecare seară. Din înaltul cerului ea trimite spre pământ raze de rouă și feerie.
Mesageri înstelați, licuricii picură stropi de lumină și praf magic asupra florilor adormite. Doar Regina Nopții se trezește. Toată ziua a tânjit după lumina Lunii. Acum, mângâiată de razele difuze, își deschide petalele parfumate, iar mireasma ei se ridică asemenea unui abur de tămâie, până la Lună.
Gâzele s-au culcat sub frunzele brodate cu stropi de rouă și dorm legănate de cântul unui greiere visător. Dinspre pădurea obosită răzbate cântecul răgușit al unei bufnițe înțelepte. Pe o ramură de alun, doamna trilului, privighetoarea trimite către lumea nerecunoscătoare, cântul ei melodios.
Dacă te-am ajutat, aștept sā te abonezi, și o coroană
