obsen Darul lui Moş Crăciun
(fragment)
adaptare după T.O. Bobe
pont
БЕ
ui
Ja
te
-e
be
1.
la
Moş Crăciun împacheta de zor. Casa lui era plină de jucării, cărţi, hăinuţe, mă-
nuși, căciuliţe, fulare, schiuri, bomboane, bocanci, ciocolată, căciulițe, ceasuri, genți,
rucsacuri, căciulițe, creioane colorate, acuarele, căciulițe, pensule, căciuliţe, stilouri
și căciulițe. Toate stăteau claie peste grămadă, în vreme ce moșul le lua una câte
una, le învelea în hârtie lucioasă și le lega frumos cu fundițe duble. În vremea asta,
mormăia încetişor un colind: Au venit colindători,/Florile dalbe,/Noaptea pe la cân-
tători,/Florile, florile dalbe...
Nu apucă să spună versul următor, pentru că în uşă se auzi un ciocănit. Moșul se
strecură cu greu printre pachete și deschise.
Ce faci, Moş Crăciun, ştii cât e ceasul?
În prag stătea Ignat, șeful renilor de la sanie. In semn de reproș*, bătu cu copita
în ecranul ceasului, ca să-i arate lui Moş Crăciun că e târziu.
Da, Ignat, taică! zise acesta. Știu și eu cât e ceasul, da' ce să fac? Mai bine intră
oleacă și ajută-mă.
ri
a
a
е e
hun dorm numi anumie pon



de ce credeți ca autorul a repetat "căciuliță" de mai multe ori?​