Avem nişte vecini care aveau un iepure, care a crescut mare. Mama îl cumpărase pentru fetiţa de 4 ani, dar sub acuzaţia că nu l-ar fi îngrijit cum trebuia, bunica a chemat o altă persoană care l-a ucis şi aşa că iepurele a fost mâncat de fetiţă fără să ştie (i s-a spus după aceea, mama nu ştia de intenţia bunicii de a-l omorî, a aflat după ce iepurele a fost ucis).
Fetiţa mea a aflat povestea cu iepurele din vecini şi exclama în drum spre casă: săraacu, săraacu iepuraş!
