Versurile citate, pun in lumina o personalitate a arborilor, ce reliefează o diferență dintre două planuri, cel înalt al fericirii unde lumina pune în evidență tot ceea ce este frumos și bun și un plan inferior reprezentat de rădăcină, acolo de unde totul pleacă și se dezvoltă, deși ceva obișnuit, reprezintă elementul ce influențează totul, totul pleacă de jos și ajunge să vadă lumina în vârful „lumii”
