Răspuns :
Aventura petrecuta pe insula misterioasa.
Era 20 iulie si o caldura de nedescris.Eu si prietenele mele Ema,Laura si Alexandra am plecat intr-o calatorie cu barca. Valurile erau din ce in ce mai mari si se pornea o furtuna mare. Incepea sa se insereze.Eu le-am zis pritenelor mele ca ar fi bine sa plecam.Ele au spus ca furtuna nu va fi cine stie ce si asa ca am mai ramas pe mare.Incepuse furtuna.Totul era negru,iar ploaia era foarte deasa si erau niste stropi foarte mari.Noi eram purtate de valuri si habar nu aveam unde o sa ajungem. Zorii rasareau. Noi ne-am trezit pe o insula misterioasa si foarte ciudata. Toate eram inspaimantate. Eu am inceput sa le spun fetelor ca ar fi trebuit sa ne intoarcem cand am zis eu . Telefoanele le pierdusem in mare eu si Ema,dar mai aveau Laura si Alexandra. Fara niciun folos,pentru ca numai mergeau si chiar daca ar fi mers,nu era semnal. Si acum ce ne facem? Spusera fetele. De ce nu ne-am intors cand am zis eu?,daca ma ascultati acum eramnacasa,nu aici! Asta este adevarat! Spuse Ema. Nu s-ar fi intamplat asa ,eu zic ca la intoarcere sa o avem pe ea drept capitan,nu pe Laura. Dar problema era: cu ce ne intoarcem? Pe insula era o padure.Noi ne-am gandit sa strangem lemne sa facem o barca noua si niste vasle. Am intrat in padure. Sunete ciudate si urlete de lupi se auzeau. In fata noastra era un sarpe urias de 20 metri. Noi am luat-o la fuga. Am incercat din nou sa intram in padure,dar de acesta data asta am dat peste un lup. Totul era atat de ciudat si infricosator! Am mai stat putin si apoi am intrat in nou in padure . De data aceasta totul a mers bine,pana intr-un punct! Un raget puternic s-a auzit si pamantul s-a cutremurat. Pasi mari se auzeau indtreptandu-se spre noi. Din fericire stransesem destule lemne pentru jumatate de barca. Mai tarziu am intrat din nou pentru a lua lemne si pentru cealalta jumatate. Ne-am intors cu bine din padure. Am inoptat pe insula de cosmar. Toata noaptea nu am putut dormi din cauza sunetelor ciudate si a fricii pe care o aveam. Ziua urmatoare am observat ca Laura disparuse. Un gand straniu ne-a trecut prin minte. Acela ca Laura ar fi fost mancata de un canibal. Dar pe insula nu era niciunul,sau asa credeam noi. Am cautat-o peste tot . Am zarit o fața si am auzit un strigat. Chiar Laura era. Sarpele acela era cat pe-aici sa o inghita, dar o maimuta a aparut din senin si a salvat-o! Noi i-am maimutei toata mancarea pe care o mai aveam,in semn de multumire. Ne-am apucat de barca,dar incepea sa se inegureze. Deci nu plecam nici in acea zi acasa. Dar nici urmatoarea. Abia dupa 5 zile petrecute pe insula in sfarsit am plecat spre casa. Dar nu am ajuns nici atunci ,dar de data asta nu ne-a mai apucat furtuna. Dimineata pe la ora 10:30 am ajuns in sfarsit acasa. Parintii erau foarte ingrijorati si ne-au spus ca nu vom mai pleca singure pe mare niciodata. Si asa s-a incheiat aventura noastra! Sper ca te-am ajutat!
