Viata de multe ori ne pune la incercari dure si imposibile de trecut.Am fost pus in situatia de a lua o decizie majora privind viata si viitorul meu ca tanar .A fost foarte greu deoarece inima mea se rupea in doua la acel moment trist.Parintii au hotarat sa-si incheie casnicia intr-un mod brusc si nefiresc pentru mine la acea vreme.Acum trebuia sa hotarasc cu cine raman .Mama era sufletul meu,tata era creierul meu si sursa mea de venit.
M-am trezit in fata unor oameni imbracati in robe negre care imi decideau viitorul ,care imi destramau toate sperantele.Dupa lungi ezitari si clipe de tacere am rostit primul cuvant pe care l-am rostit cu ani in urma pentru prima data ,mama.Am ezitat in a face o alegere corecta deoarece amandoi au fost pentru mine soarele si luna , mama calma ,tata cateodata intunecat ca noaptea.Amandoi parinti extraordinari care m-au sustinut ,pe amandoi ii iubeam la fel .Oare nu este o decizie grea in astfel de momente?
