Annemarie folosește ,,brioșele cu glazură roz" pentru a evidenția și a face haz de naivitatea lui Kirsti, care era în stare să creadă că, în plin război doamna Hirsch, vânzătoarea, plecase cu familia în vacanță la mare. Cum părăsirea orașului Copenhaga în scopul unui astfel de lux nu se mai pomenise de la începerea războiului, fata găsește potrivită o replică sarcastică precum ,,Bănuiesc că au luat cu ei și un coș plin de brioșe cu glazură roz".
