Pisicuța din copac
Era o zi frumoasă de vară,păsările cântau,undeva pe un colț de aur apăru un curcubeu, era soare și era o zi numai bună de plimbat.
Eu și cu prietena mea, Anisia, ne plimbam și vorbeam pe câmp, ea avea un câine maroniu și cuminte, era foarte prietenos.
Cățelul a fugit dintr-o dată și Anisia nu la mai putut opri, noi am alergat după el foarte mulți metri, cățelușul se oprise lângă un copac și lătra la o pisicuță speriată, eu am zis :
- Sărăcuța pisică,cred că este foarte înfometată și speriată în același timp !
- Bobiță, nu mai lătra ! Câinele nu mai lătrat și se pusă jos cuminte.
- Haide să chemăm un om din apropriere ca să coboare pisica din copac ! Am zis eu.
Am plecat repede și iam cerut unui om ca să ne ajute, domnul a fost bun și a dat pisica jos din copac urcând pe o scară. Eu am luat-o acasă și am avut mare grijă de ea din acea zi.
