"Cat imi sunt de urate unele dobitoace,
Cum lupii,ursii,leii si alte cateva,
Care cred despre sine ca pretuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
asta e o-ntamplare:
Si eu poate sunt nobil,dar s-o arat nu-mi place.
Oamenii spun adesea ca-n tari civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare si lumea se ciopleste,
Numai pe noi mandria nu ne mai paraseste.
Cat pentru mine unul, fiestecine stie
C-o am de bucurie
Cand toata lighioana,macar si cea mai proasta,
Caine sadea imi zice,iar nu domnia-voastra.
Asa vorbea deunazi cu un bou oarecare
Samson,dulau de curte,ce latra foarte tare.
Catelul Samurache,ce sedea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Si ca nu au mandrie,nici capritii desarte,
S-apropie indata
Sa-si arate iubirea ce are pentru ei:
"Gandirea voastra,zise,imi pare minunata,
Si sentimentul vostru il citesc,fratii mei."
"Noi fratii tai,raspunse Samson plin de manie,
Noi,fratii tai ,potaie!
O sa-ti dam o bataie
Care s-o pomenesti.
Cunosti tu cine suntem,si ti se cade tie,
Lichea nerusinata,astfel sa ne vorbesti?
--"Dar ziceti .." -- "Si ce-ti pasa ? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevarat vorbeam
Ca nu iubes mandria si ca rasc pe lei,
Ca voi egalitate,dar nu pentru vcatei."
Aceasta intre noi adesea o vedem,
Si numai cu cei mari egalitate vrem.
Scoateti 3 figuri de sti din Cainele si catelul...:)))
