>
3. Citește cu atenţie. Care este opinia bunicului lui Creangă despre știința de carte?
Nu-i rău, măi Ştefane, să știe și băietul tău oleacă de carte, nu numaidecât pen-
tru popie, cum chitește Smaranda, că și popia are multe năcăfale, e greu de purtat.
Și decât n-a fi cumsecade, mai bine să nu fie. Dar cartea îți aduce și oarecare mân-
gâiere. Eu, să nu fi știut a ceti, de mult aș fi înnebunit, câte am avut pe capul meu.
Însă deschid Viețile sfinților și văd atâtea și atâtea și zic: «Doamne, multă răbdare
ai dat aleșilor tăi». Ale noastre sunt flori la ureche pe lângă cele ce spune în cărți.
Ş-apoi, să fie cineva de tot bou, încă
nu este bine. Din cărți culegi multă
înțelepciune și, la dreptul vorbind,
nu ești numai așa, o vacă de muls
pentru fiecare. Băietul văd că are
ținere de minte și, numai după cât
a învățat, cântă și citeşte cât se poa-
te de bine.”
(Ion Creangă, Amintiri din copilărie)​