Curtea mea
Într-o zi cu soare, am decis sa iau o pauza de la technologie, si sa mai ies pe-afara (prin curtea mea mai exact).
Văzându-mi curtea pentru prima dată în luni, nu-mi reamintise de mult, înafara de acele parcuri mistice pe care le avusese vechiul meu oraș. "Orașului acela îi trebuie un makeover" era singurul lucru care-mi venea în minte în acel moment. Însă era ceva diferit la curtea-mi față de acele parcuri, însă nu-mi iese in fața acum... Aha! Rex! Rex era micul meu câine că din iad scos, iar lătrăturile lui de bucurie care semănau mai mult a țipete demonice n-au făcut mai mult decât să-mi confirme acel lucru. Nici n-am putut să mă uit bine la el că era langa mine, așa că am făcut ce orice om bun ar face: l-am mângâiat pe burtică.