Este primavara. Natura s-a trezit la viata, ghioceii au inflorit, iar gazele zburda pe campii.Intr-o zi, pe o pajiste se auzi o voce de clopotel. Ghiocelul suna vesel. Deodata o voce ragusita grai:– Cine indrazneste sa ma deranjeze? A…! Tu erai? Am sa te inghet!Iarna scutura cativa fulgi.– Baba Iarna, nu te infuria pe mine, te rog! Trebuie sa-mi sun clopoteluldeoarece toate vietuitoarele asteapta sosirea primaverii.Soarele cand auzi vorbele ghiocelului interveni imediat:– Lasa ghiocelul in pace! Chiar eu l-am incurajat sa-si scoata capul din zapada.– Oricat de mult ai vrea sa ramai nu mai esti dorita! De acum inainte eu nu voimai tine cont de tine si-mi voi trimite razele catre pamant din ce in ce mai mult.– Iti multumesc, prietene, ca m-ai salvat si mi-ai protejat clopoteii de frigul iernii! spuse fericit ghiocelul..
