Răspuns:
Ne plimbam pe străzile orașului. Eram toti colegii de cartier si totodată colegii de clasa: Nicu, Vasile, Ion si Dana. Nici nu prea ai ce sa faci in anumite zile din vacanta, asa ca ne-am gândit sa ne plimbam prin parcul central. Știam ca urma sa se deschida o noua cafenea si un magazin cu dulciuri. Voiam sa vedem despre ce este vorba. Nu era departe așa ca am mers pe jos. Era plăcut afara, nici prea cald si nici frig. Se simțea o ușoară briza de vara si facea ca toata atmosfera sa fie foarte plăcută. Deja se auzea zarva din parcul central: multi copii care se jucau, alții care mâncau înghețată. Ajungem si ne cumparam fiecare cate o clatita cu ciocolata. Dana cumparase doua clatite pentru ca erau preferatele ei. Ea manca multe clatite si acasa. Ar fi fost in stare sa manance si in loc de ciorba sau friptura. Ne-am asezat pe o banca in parc sa putem savura in voie clatitele. Ne bucuram, eram prieteni cu totii, povesteam. Noi chiar ne simteam bine. Deodată, Ion in linistea lui caracteristica, se ridica brusc si pleaca spre magazin. Nici nu intelegeam de ce alearga. De fapt, vazuse un copil care isi dorea foarte mult sa manance o clatita dar nu avea suficienti bani. Auzise discutia dintre copil si vanzatoare si imediat a ajutat baiatul si a oferit diferenta de bani. O fapta buna Ioane! Ne bucuram ! Trebuie sa facem mereu cate un gest de bunătate oricat de mic ar fi! Ajutorul înseamnă compasiune si înțelegere!