textu:
Casa părintească din Lancrăm, sat situat între orăşelul Sebeş-Alba şi Cetatea Bălgradului (Alba
Iulia), era o clădire veche, destul de masivă în asemănare cu celelalte case dimprejur. Ne rămăsese

de la moşul, Simion Blaga, care fusese pe vremuri, până pe la 1870, preot în sat. Către uliţă, de o

parte şi de alta a ogrăzii, erau două grădiniţe împrejmuite cu stâlpi de zid şi de gard, una de flori,

cealaltă – mai mică şi chiar în faţa casei – cu straturi sterpe: aci se ofilea în permanenţă un pin,

de sub care culegeam adesea acele căzute, gălbui, înmănunchiate la un capăt, ca nişte ţânţari cu

cinci picioare lungi. În aceeaşi grădiniţă se înălţa uriaşul castan, ce copleşea cu coroana lui toată

casa. Bănuiam sub scoarţa castanului lăcaşul unui duh legat în chip misterios de destinul casei şi al

familiei (castanul avea să se stingă, de altfel, mai târziu, tocmai în anul când murea şi Tata). Trepte

de piatră cizelate de paşi şi netezite de ploi suiau din curte în casă. Alături era gârliciul, pe unde

coboram în pivniţă pe lespezi, sub care forfotea umedă şi cu miros pătrunzător o enormă prăsilă de

broaşte râioase. Spre curte, casa era în întregime acoperită de viţă sălbatecă, cu rod mărunt. Între

casă şi şură, se înghesuia, pitită, bucătăria de vară, străjuită de-un dud cu frunza deasă, sub care

vara luam masa, învăluiţi de cântecul puterilor păsăreşti. În casă se urmau în şir patru încăperi,

dintre cari una era de „lux“: odaia spre uliţă (,,casa dinainte“ cum îi ziceam), un modest salon,

aproape totdeauna sumbru, care se deschidea rar de tot şi numai musafirilor de la oraş. În acest

salon, mobilat într-un fel mic burghez, domnea totdeauna o răcoare de piatră. Mi-aduc aminte de

două dulapuri vechi de nuc, cu uşi ce luceau în jocuri ca de apă, şi de-o comodă Biedermeyer

pe care un ceas auriu, pus sub un clopot de sticlă, cânta, când era „tras“, două melodii vieneze cu

sunete metalice săltăreţe şi uşurele, ce evocau o epocă. De multe ori mă furişam în salon numai ca

să declanşez automatul închis sub clopotul de sticlă. Întorceam resorturile, ce pârâiau şubrede, cu

o cheie ruginită şi melodiile începeau să picure.

exercițiu:
Compară gospodăria în care şi-a petrecut naratorul-personaj copilăria cu gospodăria/locuinţa
în care ţi-ai petrecut tu primii ani din viaţă. Scrie, în acest sens, un text de 60-70 de cuvinte.

​