De câteva zile, Chiostec nu mai are astâmpăr. Vrea parcă să-mi destăinuiască ceva şi nu îndrăzneşte. Secretele
lui Chiostec sunt ca misterele de la Eleusis – au un tâlc special. Ţăranii noştri parcă sunt copiii zeiţei Ceres…
În cele două recreaţii de azi-dimineaţă, Chiostec nu ne-a mai cântat din flaut. A stat tot timpul în bancă, cu ochii
pironiţi pe filele unui curs de stil şi compoziţie.
În drum spre casă, mă ia de braţ şi mă pironeşte locului, până ce se scurge tot şirul de elevi. Se scarpină apoi
după ceafă, oftează lung, trage o înjurătură rustică şi scuipă de pe trotuar tocmai în mijlocul bulevardului.
– Vrei să-mi faci un bine?… că şi eu ţi-oi face la fel când vei avea nevoie de mine…
– Spune-mi, ce vrei?
– Să-mi faci o ciornă de scrisoare de dragoste, că tu te pricepi mai bine ca mine.
Adevărul era că până atunci nu scrisesem încă nicio scrisoare de dragoste, nici pentru mine, nici pentru altul.
Corespondenţa mea sentimentală cu Margareta nu fusese decât un simplu schimb de salutări, şi atâta tot.
Curiozitatea însă mă îndemnă să încerc.
– Şi cui vrei s-o trimiţi?
– Anişoarei.
– Care Anişoară?
– Nu ştii?… Fata aia blondă de la modistă… Lângă farmacia „Weinhold“…
– Bine. Ţi-o aduc mâine.
Drept mulţumire, Chiostec mă bate cu palma uşor pe umăr şi-mi recomandă să fiu discret, mai ales faţă de Cotan,
care cam dă târcoale şi el prin faţa magazinului.
După ce mă despart de el, dau fuga să văd şi eu pe Anişoara asta, pe care n-o cunosc încă. Dacă e blondă, cum
spune Chiostec, trebuie să fie genul Steluţei, şi dacă e modistă, trebuie să fie oarecum şi în genul Margaretei, care
este croitoreasă.
Ca şi cum mi-ar fi ghicit gândul, Anişoara sta în uşa magazinului. Anişoara însă nu seamănă nici cu Steluţa, nici
cu Margareta. Nu e nici aşa de blondă ca Steluţa, nici aşa de slută ca Margareta. E mică şi subţire ca un ac cu
gămălie şi tristă ca o copertă de carte, decolorată de soare…
Iată o fată care, mie, unuia, nu-mi place deloc. Ce-o fi văzut la ea Chiostec şi mai ales Cotan?… Mi-e teamă însă
că dacă e vorba de ales, Anişoara o să-l placă mai repede pe Cotan decât pe Chiostec. Cotan e băiatul prefectului, se
piaptănă cu cărare pe o parte, se îmbracă elegant şi-şi parfumează batista în fiecare zi. Chiostec e murdar, cu cizmele
pline de praf sau de noroi, cu părul vâlvoi şi miroase a seu de oaie. Singura superioritate a lui Chiostec o să fie,
probabil, scrisoarea de dragoste pe care am să i-o ticluiesc eu.
Scrisoarea asta însă începe să mă plictisească. Parcă aşfi în ajunul unui examen. Mă întreb ce i-aşputea scrie eu
Anişoarei, aşa ca să pară scris de Chiostec. Dacă Anişoara e fată deşteaptă şi-şi dă seama că frazele din scrisoare nu
se potrivesc cu frazele pe care i le spune Chiostec? Dar fiindcă i-am promis-o, trebuie să i-o fac. Trebuie să-mi dau
silinţa să compun ceva frumos, ca şi cum aş pleda propria mea cauză.

Amorul meu propriu de cel mai bun elev la limba română ia proporţiile unui cuirasat englez care a arborat marele
pavoaz!…
Până seara, scrisoarea e gata. A doua zi, Chiostec o transcrie pe hârtie roză şi i-o trimite prin băiatul de la frizerie
de peste drum, iar după o săptămână, o căruţă de la Merişani îmi aduce acasă două sedile de brânză dulce, trei
kilograme de mere creţeşti şi un săculeţ cu nuci, mari cât ouăle de găină.

(Corigent la limba română, de Ion Minulescu)

1. Explică folosirea semnului întrebării în enunţul: Și cui vrei s-o trimiţi?
___________________________________________________________________________
2. Menţionează la ce persoană se face relatarea și cine este naratorul acestui fragment.
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
3. Formulează două idei principale pe marginea textului.
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
4. Transformă vorbirea directă în vorbire indirectă.
„– Și cui vrei s-o trimiţi?
– Anișoarei.
– Care Anișoară?
– Nu știi?… Fata aia blondă de la modistă… Lângă farmacia «Weinhold»…
– Bine. Ţi-o aduc mâine.“
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________
__________________________________________________________________________



pls dau coroana