Numeşte modul de expunere preponderent prezent în acest fragment.
În toamna aceea, moşul şi nepotul au străbătut toate hotarele răzeşiei de
odinioară. Tudor, pe calul lui de oaste, Mihu, pe-un mărunţel roib prins din ceair,
cu Laie după ei, umblau în trap moale pe cărări, printre imaşuri şi fînaţe şi pe
margini de păduri. Se scuturau frunzele în văntul toamnei şi semincerii cei
bătrâni, de sute de ani, oftau aspru şi se pregăteau pentru o nouă iarnă. Bătrânul
arăta oşteanului în ce locuri sunt semnele de hotar şi-n ce copaci vechi au fost
bătuţi odinioară bourii. Brumele scânteiau sub pâcla câmpiilor; şi Tudor sta
privind în largul moşiei părinteşti şi-n trecut…
Peste sufletul lui greu şi sângerat se aşeza o linişte şi o hotărâre. Dragostea
lui îi părea o rătăcire, - şi hotărârea era să reclădească iar casa risipită şi să
ridice din paragină livada lui Ionaşcu. Fără să-şi deie seamă, veşnicile tânguiri
ale răzăşilor, pentru încălcarea şi hrăpirile Orheianului, îi sfredeliseră urechile şi
inima: durerea tuturora începea să fie şi durerea lui.
