În spatele grădinii, familia avea o livadă cu pomi fructiferi. Printre aceştia se găsea un măr uriaş. Acesta era locul de joacă preferat al lui Mer. Copilul venea mereu aici şi-şi petrecea aproape întreaga zi lângă acest copac. Se urca până în vârful lui, mânca căteva mere mari, cât pumnul, apoi cobora şi adormea ore întregi, fericit, la umbra copacului. Băieţelului îi plăcea tare mult mărul, dar şi mărului de el. Într-o zi, Mer vine lângă copacul său, posomorât. Copilul nu mai este fericit, ca altădată. Se citeşte tristeţea pe chipul lui gingaş. Copacul îl îmbie :– Vino să te joci cu mine!Băieţelul îi răspunde : – Nu mai sunt chiar un copil, ca să mă joc în jurul copacilor. Vreau jucării, dar am nevoie de bani ca să îmi pot cumpara bomboane
