👤

vreau și eu traducerea textului (daca se poate , vă rog ) : un jour, les Tarasconnais décident que Tartarin partira pour
l'Afrique, chasser le lion, le vrai. L'homme, le plus
surpris de la ville a été Tartarin lui-même. Mais... voyez
ce que c'est que la vanitél Au lieu de répondre qu'il
ne partirait pas du tout qu'il n'avait
point l'intention de quitter Ta-
rascon, Tartarin - la première
fois qu'on lui a parlé de ce voy-
age-a fait d'un petit air évasif:
Hé... hé, peut-être... je ne
dirais pas...>>. La seconde fois,
un peu plus familiarisé avec
cette idée il a dit: «Ce serait
probable!». La troisième fois:
soirs, dans son jardin
«C'est certain!».
et restait là, jusqu'à 10
Il est bien clair, que l'on ne
ou 11 heures, seul avec
s'embarque pas pour une expé-
son fusil.
Enfin, tant que la
dition semblable sans prendre
quelques précautions. Il faut savoir
ménagerie Mitaine est
où l'on va, que diable! et ne pas partir
restée à Tarascon, les
comme un oiseau...
chasseurs de casquettes pou-
Avant tout, il a lu et relu toutes les vaient voir un homme mystérieux, se promener
histoires des grands touristes africains. Là, il couvert par l'obscurité de la nuit, de long en
a vu que ces intrépides voyageurs s'étaient large derrière la baraque. C'était Tartarin qui
préparés de longue main à supporter la faim, s'habituait à entendre, sans frémir, les rugis.
la soif, les marches forcées, les privations de sements du lion.
toute sorte. Tartarin a voulu faire comme eux. (Alphonse Daudet, Tartann de Tarascon texte adapté)
A partir de ce jour-là il s'est nourri à l'eau
bouillie - C'est à dire: quelques tranches de
pain qu'il mouillait dans de l'eau chaude avec
une gousse d'ail, un peu de thym et un brin
de laurier.
Pour prendre l'habitude de longues
marches il se forçait à faire, chaque matin,
son tour de ville tantôt au pas accéléré, tantôt
au pas gymnastique..
Puis, pour se faire aux fraîcheurs noc-
turnes et au brouillard, il descendait, tous les​


Răspuns :

Răspuns:într-o zi, Tarasconnais-ul decide că Tartarin va pleca pentru

Africa, alungând leul, adevăratul. Cel mai mult

surprins de oraș a fost chiar Tartarin. Dar ... vezi

ce este vanitatea în loc să-i răspunzi

nu ar lăsa deloc ce avea

intenția de a părăsi Ta-

rascon, Tartarin - primul

odată ce i-am spus despre asta

vârstă cu un aer evaziv:

Hei, hei, poate ... nu o fac

nu ar spune ... >>. A doua oară,

ceva mai familiarizat cu

această idee a spus: „Ar fi

probabil! ”. A treia oară:

seri în grădina lui

„Este cert!”.

și a rămas acolo până la 10

Este destul de clar că

sau la 11 dimineața, singur cu

nu se îmbarcă într-o expediție

pușca lui.

În cele din urmă, atât timp cât

ediție similară fără a lua

unele precauții. Trebuie să știi

menagerie Mitaine este

unde mergem, ce naiba! si nu pleca

a stat la Tarascon,

ca o pasăre ...

vânători de șepci pentru

În primul rând, le-a citit și le-a citit pe toate, văzând un bărbat misterios, plimbându-se

povești ale unor mari turiști africani. Acolo s-a acoperit în întunericul nopții, înainte și înapoi

a văzut că acești călători înfrigurați erau larg în spatele colibei. Tartarin a fost cel care

mult timp pregătit să îndure foamea, s-a obișnuit să audă urletele fără să tremure.

setea, marșuri forțate, privațiuni de leuți.

de toate felurile. Tartarin voia să facă ca ei. (Alphonse Daudet, text adaptat Tartann de Tarascon)

Din acea zi s-a hrănit cu apă

terci - Adică: câteva felii de

pâine cu care a umezit în apă fierbinte

un cățel de usturoi, puțină cimbru și o crenguță

Bay.

Pentru a intra în obiceiul de mult

pași pe care s-a forțat să facă, în fiecare dimineață,

turul său în oraș uneori într-un ritm accelerat, alteori

ritm gimnastic ..

Apoi, să fie făcut cu nopțile răcoroase,

turnuri și în ceață a coborât, fiecare

Explicație: