Odata cu desfasurarea actiunii, intamplarile trec din planul real intr-un plan fantastic in care totul se afla sub semnul eventualitatii. Balada se transforma intr-un monolog liric prin care sunt exprimate dorintele testamentare. Ciobanasul o roaga pe miorita sa-i indeplineasca ultimele dorinte: sa fie ingropat de cei doi ciobani, sa-i puna la cap fluierele dragi, sa ascunda celorlalte oi moartea sa si sa le-o infatiseze ca pe o nunta de proportii cosmice.
