„Mamă, de-ai fi o stea în cer lină,
Te-aș găsi după lumină,
Rostire-aș spre fața ta:
«Când dormi, maică, dumneata?»
De te-ai face spic secară,
Te-aș găsi după povară
Și te-aș întreba tot eu:
«Nu ți-i, măiculiță, greu?»
De-ai fi-n codru-o păsăruică,
După glas aflate-aș, muică,
Zice-aș ud de roua ta:
«Ce dor ai de cânți așa?!»
De te-ai face-n văi o floare,
Te-aș găsi după suflare,
Spune-ți-aș vorbe cerești:
«Maică, tot frumoasă ești!»"
(„Mamă, de-ai fi o stea" de Grigore Vieru)
Toate verbele din poezie sunt :
- „ai fi"
- „te-aș găsi"
- „rostire-aș"
- „dormi"
- „te-ai face"
- „te-aș întreba"
- „ți-i"
- „aflate-aș"
- „zice-aș"
- „ai"
- „cânți"
- „spune-ți-aș"
- „ești"
Toate substantivele din poezie sunt :
- „mamă"
- „stea"
- „cer"„
- „lumină"
- „fața"
- „maică"
- „spic"
- „secară"
- „povară"
- „codru"
- „păsăruică"
- „glas"
- „muică"
- „roua"
- „dor"
- „văi"
- „floare"
- „suflare"
- „vorbe"
