Precizaţi valoarea morfologică, funcţia sintactică şi cazul cuvintelor din paranteze.

1. (Acum) parcă înţelegea că e (cu neputinţă) ca unul să citească (ceea ce) au scris alţii, (fiindcă) toţi cărturarii scriu într-un fel.

2. Mi-am notat (tot ce) mi-a spus într-un carneţel, l-am întrebat dacă n-ar vrea să-l trec direct în anul trei de facultate fără niciun fel de examene de (diferenţă), dacă doreşte ca garsoniera să fie dublă şi ultracentrală şi dacă nu ar fi bine să ceară şi ceva despăgubiri din partea soţiei (pentru timpul) pe care l-a pierdut lângă ea atâţia ani.

3. Eu sunt (acum) bătrână, şi fiindcă am avut atât de multe bucurii în viaţă, nu înţeleg nemulţumirile celor tineri şi mă tem ca nu cumva, (căutând) acum la bătrâneţe un noroc neobosit, să pierd (pe acela) de care (am avut parte) până astăzi şi să dau la sfârşitul vieţii mele de amărăciunea pe care nu o cunosc decât din frică.

4. Atmosfera din amfiteatrul şcolii era cum (mi)-am închipuit, chipurile copiilor păreau (că) strălucesc şi că vestesc bucuria (adunată) în sufletele lor, iar rezultatele lor au ajuns să fie mândria (tuturor).

5. Îl căutase zadarnic pe Cello Viorin la cafenea, (unde) ştia că vine el uneori, (dar) fu oarecum mulţumită (negăsindu)-l, căci, în tulburarea (ei), era preferabil să rămână singură.

6. Problema este că nu e suficient să vrei (a deveni) cineva, trebuie să şi munceşti pentru (acest) lucru.

7. N-aţi observat (dumneavoastră) că unde (se aude) de o moşie de vânzare, ţăranii se şi reped s-(o) cumpere şi s-o împartă.

8. (A cere) cuiva să fie erou în împrejurările josnice ale unei societăţi decăzute îi ca şi cum ai cere unui vultur (închis) într-o odăiţă să zboare la o mie de metri deasupra pământului.

9. Clipea din ce în ce mai mărunt şi se sălta în vârful picioarelor la fiecare cuvânt, de parcă ar fi vrut să-l zvârle cât mai sus (spre tavan) şi să-l prindă îndărăt, în sfârcul mustăţilor, cum fac scamatorii (de circ) cu merele în ascuţişul cuţitelor.

10. Dinu Păturică, cum se instală în postul de (vătaf) pe care-l dorise atât de mult, chemă pe (toate) slugile curţii şi le ţinu un cuvânt prin care le făcu cunoscut că în timpul fostului mai nainte vătaf, se făcuse mare risipă în curtea (stăpânului) său şi că el nu va suferi să urmeze şi în timpul său (asemenea) fapte.

11. (Când) vuia în sobă tăciunele aprins, care se zice că face a vânt şi vreme rea, sau când ţiuia tăciunele despre care se zice că te vorbeşte (cineva) de rău, mama îl mustra acolo, în vatra (focului) şi-l buchisa cu cleştele, să se mai potolească duşmanul.

12. (Temându-se) că ne vom folosi de întuneric şi vom fugi peste câmp, să ne ascundem în pădurea de porumb care se vedea la o aruncătură de băţ, (patru) soldaţi nemţi se dăduseră jos dintr-un vagon, de cum se oprise trenul, ne înconjuraseră şi (ne) păzeau cu puştile cumpănite, gata să tragă.

13. Mi-a părut rău că nu am avut la mine (aparatul) (de fotografiat) să prind (ciudata) alăturare care îşi furişează în minte (sentimentul) că un sat vechi, oropsit se duce la fund şi un sat puternic, mare şi nou, sănătos se înalţă (deasupra).

14. Şi fiindcă Pisicuţa ar fi fost (în stare) să smulgă priponul şi să se ia după mine, apoi (mă) dusei şi dezrădăcinând din munte o stâncă uriaşă (ce)-mi căzu la îndemână, o răsturnai peste capătul priponului (ieşit) afară din pământ.

15. Herdelea număra zilele ca şcolarii venirea vacanţelor, dar (el), de ce scădeau zilele, de aceea se întrista mai mult, muncit de (presimţirea) că i-e scris lui să fie înfierat şi să-şi piardă pensia pentru care a muncit ca robul peste treizeci de ani.