Propoziția atributivă (AT) este propoziția subordonată care îndeplinește în frază funcția sintactică de atribut pe lângă un substantiv, pronume sau numeral din propoziția regentă.[1] Spre deosebire de propoziția subordonată subiectivă, care ține locul subiectului lipsă din regentă, propoziția subordonată atributivă determină un nume din propoziția regentă, fără a-l substitui.
Problema este sa muncim.
"sa muncim"-prop.atributiva