Azi am văzut, înfiripată, fiinta ploii mlădioase:
Avea o haină cenuşie si foşnitoare de mătase.

Purta pe umeri mii de lanturi subtiri, până la brâu
Dar le zvârlea pe rând, in treacăt, pe apa turbure din râu

Si de inele fără număr îi erau mâinile-ncărcate,
Si le scotea, pe fiecare, şi le zvârlea pe lac, pe toate.

Lângă răzoare, prin grădină, trecea foşnind de-atâtea ori!
Si răsturna cu poala rochii, pe brazdă, proaspetele flori.

Dar ploaia cea strălucitoare, pe umăru-i, ca un urcior,
Intunecat şi plin de apă, purta neistovitul nor.

Si-n toate inimile noastre, pe rând, trecând ca un paharnic.
Turna ca-n cupe fără număr, dintr-insul, plânsul cel zadarnic.

(Alice Călugăru, Ploaia)

Explica semnificatia imaginii vizuale din strofa a treia
este urgent