de selectat si analizat pronumele personale din fragmentul ista varog Creştinul Dan, bătrânul cu suflet luminos,

Înalţă-a lui statură şi zice maiestos:

Ceahlăul sub furtună nu scade muşuroi!

Eu, Dan, sub vântul soartei să scad păgân nu voi.

Deci, nu-mi convine viaţa mişelnic câştigată,

Nici pata fărdelegii în fruntea mea săpată.

Ruşinea-i o rugină pe-o armă de viteaz,

Un vierme ce mănâncă albeaţa din obraz.

Cui place să roşească, roşească… eu nu vreu

Nici pată pe-a mea armă, nici pe obrazul meu.

Alb am trăit un secol pe plaiul strămoşesc

Şi vreau cu faţa albă senin să mă sfârşesc,

Ca după-o viaţă lungă, ferită de ruşine,

Mormântul meu să fie curat şi alb ca mine!

Aşa m-a deprins Ştefan, uşoară ţărna-i fie!

La trai fără mustrare şi fără prihănie.

Nu-mi trebuie-a ta milă, nu vreau a tale daruri.

Tu îmi întinzi o cupă mult plină de amaruri,

Departe ea de mine!… mai drept e ca să mor!…

Iar dacă ai tu cuget şi-ţi pasă de-al meu dor,

Ghirai, mă lasă, lasă în ora morţii grele

Să mai sărut o dată pământul ţării mele!