Explicație:
Flori pe câmp sunt mii și mii
Soarele dinnou răsare
Ca o dulce-nviorare
Pe-ale bolții-ntregi pustii. (îmbrățișată)
Vântul șuieră în noapte
Răspândind fiori și șoapte
Luna strălucește sus
După-al soarelui apus. (împerecheată)
Razele soarelui cald
Mângâie pământul rece
În căldura-i flori se scald
Și deodată frigul trece. (încrucișată)
Pierdut în gânduri și plângând
Mă văd aici, singur mergând
Conștiința vorbindu-mi, spunând
Ești un om prea bun, prea blând. (monorimă)
