,,Fusese şcolar bun. Clasele primare le învăţase la Domnu
Ghervescu, în sat la el. D. Ghervescu l-a văzut aşa cuminte şi cu
dragoste de carte şi i s-a făcut oareşicum milă. El avea un frate,
popă la Bucuresti - i-a scris un răvaş lung, în care-i spunea c-a
descoperit un talent grozav într-un băiat de acolo din sat şi, cum
băiatul e sărac şi ar vrea să învețe mai departe, ar fi bine [...] să-l
ia pe lângă dânsul şi să-l dea acolo la gimnaziu. Mai târziu - cine
ştie ce va putea ieşi din această binefacere...
Frate-său i-a răspuns şi el, printr-o scrisoare lungă, că-l pri-
meste bucuros [...]. Aşa că lucrurile s-au pus iute la cale. Biata
Ilinca Văduva i-a pregătit băiatului în pripă ce-a putut, a mai
împrumutat câte o bucățică de pânză de prin sat, de i-a făcut şi
ea ce s-a priceput, ca o mamă - şi pe la pârguitul strugurilor s-a
despărțit, cu lacrămile pe obraz, de singura odraslă a casei și
singura ei mângâiere.
- Radule, mamă, vezi de nu ne uita, să ne mai scrii de pe
acolo...
Şi s-a deprins Radu cu toate, pentru că era băiat bun, supus
şi răbdător. Câteva zile, la început, îl cam zăpăcise oraşul acesta
mare, în care el venise pentru întâia oară. Podoabele prăvăliilor
cu geamuri cât uşa, zgomotul trăsurilor, învălmăşeala lumii,
casele mari cu câte patru rânduri îi ațâțau curiozitatea lui de
copil neobişnuit cu astfel de lucruri, il opreau în loc câteoda-
tă, iar feluritele impresii îi năvăleau în cap valvârtej şi-i târau
gândurile şi mirarea ca într-un suvoi năprasnic. [...]
Vara, la vacanța cea mare, îndată după împărțirea premiilor,
își strângea lucruşoarele, săruta frumos mâna părintelui şi ma-
mei preotese, își lua legătura la subțioară şi pleca pe jos acasă,
cu inima plină de dor, de bucurie şi de nerăbdare.
Iar mama Ninca, în toți anii, la ziua aceea, deretica mai fru-
mos prin casă, gătea toate pentru de-ale mâncării [...].
Şi cât îi ea de trecută, de slabă şi bătută de necazuri, dar fata
îi întinerește când vede pe Radu viind; [...] se repede în cale-i şi
într-un suflet e la poarta tarinei”. Caracterizatil pe Radu din povestirea de mai sus​