"Deschid cu teamă ușa cămării de-altădată
Cu cheia ruginită a raiului oprit,
Trezind în taina mare a poamelor, smerit,
Mireasma și răcoarea și umbra lor uitată.
Mă prinde amintirea in vânătul ei fum,
Prin care cresc pe poliți și rafturi ca pe ruguri,
Arzând în umbră, piersici de jar și-albaştri struguri
Şi pere de-aur roşu cu flăcări de parfum.
Şovăitor ca robul ce calcă o comoară
Din basmul cu o mie şi una nopti, mă-nchin:
Văd pepeni verzi - smaragde cu miezul de rubin -
și tămâioşii galbeni ca soarele de vară.
Se-aprind fantasmagoric caise şi gutui:
Trandafirii lampioane şi lămpi de aur verde...
Dar părăsind cămara ce mințile îmi pierde,
Tot rodul vrăjitoarei cu lacăt il încui.”​ Analiza substantiverol din acest pastel