Într-o zi am plecat la munte de unul singur.
Am găsit un loc numai bun de campat și am aprins un foc de tabăra. Dintr-o dată vântul a început sa șoptească ceva pe limba naturii.
Era o adiere rece. Pomii parca vorbeau între ei prin mișcări rapide ale crengilor. Izvorul murmura adânc în interiorul pădurii. Ascultam în totala liniște bătaia ciocanitorilor în pomii care încă discutau, dar parca nu ii deranja că cineva le sparge coaja.
Vântul se oprise și odată cu vântul pomii sfarsira și ei limbajul semnelor!
În pădure dăinui o liniște amutitoare.
