plebiscit sn [At: ROM. LIT. 3952/31 / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: fr plébiscite] 1 (În Antichitatea romană) Decizie, lege făcută și votată de plebe (6). 2 Formă de consultare prin vot a voinței poporului, cu privire la un proiect de lege sau la un anumit act de stat de o importanță deosebită, asupra căruia cetățenii sunt chemați să-și exprime părerea Vz referendum.
