Lacul
Mihai Eminescu
Lacul codrilor albastru
Nuferi galbeni îl încarcă;
Tresărind în cercuri albe
El cutremură o barcă.
Și eu trec de-a lunf de maluri,
Parc-ascult și parc-aștept
Ea din trestii să răsară
Și să-mi cadă lin pe piept;

Să sărim în luntrea mică,
Îngânați de glas de ape,
Și să scap din mână cârma,
Și lopețile să-mi scape;
Să plutim cuprinși de farmec
Sub lumina blândei lune-
Vântu-n trestii lin foșnească,
Unduioasa apă sune!
Dar nu vine...Singuratic
În zadar suspin și sufăr
Lângă lacul cel albastru
Încărcat cu flori de nufăr



Ajuta-ți mă vă rog la următoarele exerciții!!
2. Te-a nedumerit ceva?
3. Care este imaginea din text pe care ai retinut-o la prima lectură?
4.Crezi că iubirea, în această poezie,aduce fericire sau suferința?
​