Răspuns:
Prima mișcare alternează scurte momente de aparentă liniște cu pasaje extinse de agitație, după ceva timp extinzându-se într-o „furtună” bântuitoare în care liniștea se pierde. Această formă muzicală este neobișnuită printre sonatele Beethoven până la această dată. În ceea ce privește perioada de timp și stilul, a fost gândit ca un lucru ciudat de scris (abilitățile unui pianist au fost demonstrate în mai multe feluri, iar arătarea schimbărilor de ton, tehnică și tempo eficient de multe ori într-o singură mișcare a fost una dintre ele). Dezvoltarea începe cu coarde rulate, lungi, care se termină rapid cu tema tremolo a expunerii. Există o secțiune recitativă lungă la începutul recapitulării acestei mișcări (prevestind oboe recitativ în prima mișcare a Simfoniei nr. 5), care se termină din nou cu pasaje rapide și suspans, care se rezolvă în cheia de acasă a minorului.
A doua mișcare în B ♭ major este mai lentă și mai demnă. Ideile melodice în creștere din cele șase măsuri de deschidere sunt o reminiscență a recitative a primei mișcări. Alte idei din această mișcare reflectă prima, de exemplu, o figură din a opta măsură și pasajele paralele ale celei de-a doua mișcări sunt similare cu o figură din măsura 6 a primei.
A treia mișcare este, de asemenea, în formă sonată și este din nou în cheia de acasă a minorului. La început curge de emoție și apoi ajunge la un punct culminant, înainte de a trece într-o secțiune de dezvoltare extinsă, care se concentrează în principal pe figura de deschidere a mișcării, atingând un punct culminant la măsurile 169-173. Recapitularea, care este precedată de o trecere extinsă a cadenței de șaisprezece note pentru mâna dreaptă, este urmată de o altă tranziție și apoi de o altă afirmație a temei primare. Refrenul este supus expansiunii frazei pentru a crea tensiune pentru punctul culminant al mișcării la măsura 381, o scară cromatică fortissimo în scădere.
Explicație: