Identifica doua structuri/ marci ale subiectivitatii din textul de mai jos.
Am 14 ai si urmeaza sa sustin primul examen important al carietei mele scolare. Admiterea la liceu, in anii ' 90, doua exemple scrise, de cate trei ore fiecare. La liceele bune, concurenta era de minimum 2 candidati pe loc. Cine pica avea sanse bune sa ajunga la scoala profesionala. La limba română mă descurc onorabil. Estimez o notă intre 8,50 și 9. Vine la rind matematica, punctul meu forte. Am nevoie de un 10 pentru a evita emoțiile. După do- ua ore, termin de rezolvat subiectele și sînt gata să predau teza. Ceva mă reține. Su- biectele din anii precedenti aveau un element comun: rezultatele calculelor erau rotunde, apariția virgulelor și a zecimalelor fiind exclusă. In lucrarea mea, lucrurile stau prost: ultimul subpunct al problemei de geometrie, unde se cere să calculăm va- loarea unui perimetru, mă condusese la un rezultat cu multe cifre după virgulă. Reiau demonstrația. Totul imi pare perfect. Incerc iur. Același rezultat. Transpirație rece, obraji fierbinți. O nouă verificare. Inutil. Trece și ora a treia. Predau lucrarea. Ajuns acasă, reiau demonstrația sub ochii lui laică-miu, antrenorul meu la mate- matică. Obțin acelaşi rezultat ca în sala de examen. ,,Nu se poute!", exclamăm in cor. Privim amindoi șirul deducțiilor și, într-un tîrziu, realizăm eroarea. Pătratul lui 10 e. totuşi, 100, nu 1000, cum greșisem eu în mod repetat. Urmează trei zile și, mai ales, nopți zbuciumate. Intr-o símbătă senină, apar rezul- latele. Intru cu 20 de sutimi peste linie la Liceul de Informatică.
