Verbul a fi poate avea următoarele valori:
- predicativ - când exprimă existența și se poate înlocui cu verbele „a exista”, „a se afla”, „a costa” etc.
- copulativ - când realizează predicatul nominal împreună cu numele predicativ
- auxiliar - când intră în componența modurilor, timpurilor compuse și în componența diatezei pasive
1) Fata este în casă.
este = verb predicativ (exprimă existența)
2) Fata este cuminte.
este = verb copulativ (formează cu numele predicativ „cuminte” predicatul nominal)
3) Fata trebuia să fi stat în bancă.
fi = verb auxiliar (intră în componența modului conjunctiv, timp perfect)
