Asta-primavara, am plecat la munte eu si cu prietenul meu Gheorghita. Soarele daruia razele calde pamantului.Copaciise invesmantasera cu haine verzi.Gheorghita imi arata uite un cuib de pasarele? Priveam cu inima ticaind.Ce minune! Cuibul mic era zidit cu paie si crengute,acolo erau patru oua albastre, cat patru bomboane.Am vrut sa le ating dar Gheorghita nu m-a lasat,venim peste doua sau trei sapatamani sa vedem puii. Spre seara am plecat spre casele noastre ,si eram foarte bucurosii de intamplarea petrecuta la munte.
