Răspuns:
Era atât de rece afară, încât vântul șuiera pe potecile pustii. Liniștea apăsătoare împrejmuia locul. Norii ca niște balauri, încărcați de ploaie ofereau o nostalgie aparte a peisajului. Oameni, săteni, orășeni, niciunde. Aici era pustietatea. Grămezile de frunze conturau trecerea timpului. Soarele, mai tânăr ca niciodată, reflecta o raza aurie deasupra drumului. Ceata densă dispare, de parcă nu ar fi fost acolo niciodată. Tabloul prinde culoare, lumină, viața!
