A răsărit soarele, iar eu trebuie să merg iar la vânătoare.
Femeia mea, Alida, mă privește galeș, cu un mic strop de îngrijorare.
O sărut pe frunte, privesc cerul albastru și mă forțez să scot un sunet războinic din pieptul meu ars de soare.
Alida zâmbește, îngăduitor.
Plec și mă furișez pe lângă tufele pline de măceșe și de cătină portocalie...
La sezonul rece, voi desena aceste inombrabile petale ale naturii pe pereții peșterii noastre.
Mi se pare că sunt fericit..., doar atât.
Soarele mângâie pământul cu raze blânde, de viitor septembrie.
